Sarcastic spot

Sarcastic spot

joi, 28 noiembrie 2013

Lentile de contact - cosmarul vietii mele


Am aflat si eu dupa operatie, ca nu am voie sa port ochelari minim 2 luni. Domn' doctor la cat de dragut a fost a uitat sa mentioneze  ca eu nu am voie sa ii port cu toate ca de fiecare data cand m-a vazut ii purtam. Dar, de ce-l interesa pe el ca fara ei raman chioara?! Nope, not his business. Asa ca imediat ce-am scapat din spital m-am dus la o optica de pe langa Marriott . Le dau eu reteta imi aleg lentilele si astept. S-astept... s-astept... pana se enerveaza mama si-i suna. Si din nou astept... Cam o spatamana. Pana la urma au ajuns la concluzia ca nu au pe stoc in Romania respectivele lentile si probabil ar mai fi durat mult si bine pana le-ar fi primit asa ca au decis sa faca comanda la alta firma. Intre timp mi-au dat cateva lentile de unica folosinta (24 de ore). Nu suna chiar asa rau nu? Ei bine, lucrurile n-au fost chiar asa roz. In primul rand cand m-am dus sa-mi probeze lentilele nu aveau decat o singura lentila pentru dioptriile mele si deci nu mi-au pus decat la un ochi. Ceea ce era bulversant si mi-a dat cateva dureri de cap. Ca sa nu mai zic de chinul cu pusul lentilei. Mi-a pus-o doctorita dar i-a luat ceva pana sa reuseasca. Heh! Apoi a urmat scosul lentilei. Mda, nici asta n-a iesit prea bine. Tot chinuind-se sa o scoata a reusit s-o piarda. Adica a deplasat-o de pe iris si nu stia in ce diretie a luat-o. Asta dupa ce mi-a pus nu stiu ce picaturi care sa-mi anestezieze ochii. Pana la urma m-a pus la un aparat ca sa vada unde e. Intr-un final a scos-o si m-a trimis acasa. In al doilea rand am descoperit ca dioptriile erau prea mari. Cat am asteptat sa mi le trimita pe cele comandate mi-au dat cateva lentile gratis ca sa ma pot duce la doctor. Din pacate nu mi-a explicat nimeni cum sa le pun sau sa le scot. Si uite asa am stat eu cam aproximativ 2 ore sa-mi pun lentilele. Ca sa nu mai spun ca dupa ce le-am pus ma dureau ingrozitor de tare ochii. Pure torture... Era ciudat ca la distanta cand priveam pe geam vedeam perfect dar in casa ma luau durerile de cap. Anyway in ziua aia am luat-o pe Didi cu mine la doctor si-am pierdut cam toata ziua pana mi-am scos bandajul si firele de la nas. Cu ocazia asta am trecut si pe la oftalmologie unde am aflat ca una dintre lentile era pusa invers. Yai me! Dupa doua ore de chin am reusit s-o pun si invers. Cum am ajuns acasa le-am si scos. Asta a durat in jur de 1 ora. A doua zi am aflat ca aia de la optica au decis sa faca comanda la o alta firma de lentile pentru ca cei la care facusera comanda initial nu le aveau pe stoc in tara. Asa ca m-au chemat la ei sa dau o alta comanda. Ma duc eu acolo si, daca tot aveau si cabinet, le zic de problemele mele cu  actualele lentile. Dupa cateva intrebari mi se spune ca dioptriile sunt prea mari, adica sunt supracorectata. Oh...lucky me.... Imi dau alte lentile de proba care intr-adevar nu-mi dadeau dureri de cap. Cele initiale erau amandoua de -7 si erau atat de puternice incat nu puteam vedea sa citesc la calculator. Probabil m-as fi obisnuit cu ele daca nu ar fi fost problema calculatorului :)) Momentan port -6.50 la dreptul si -6 la stangul. Deci, la unul ma supracorectase cu 1, ceea ce forta ochiul extrem de tare. Plus ca, cu ocazia asta am descoperit ca lentilele de contact trebuie sa fie mai mici cu aproximativ o dioptrie fata de lentilele aeriene. Adica eu purtam -7 pe ochelari si acum mi-au dat -6.50. Oricum, cel vinovat de toate astea e nenea doctorul care a  uitat un mic amanunt: "Nu ai voie sa porti ochelari dupa operatie!". Hm, hm. Deci n-am putut sa-mi fac corect controlul oftalmologic, doctorita mi-a dat lentilele pe ghicite pentru ca m-am dus la ea a doua zi dupa operatie, iar ochii fiind solicitati din lipsa de ochelari au crescut in dioptrii ( trebuia sa port -8 :))) ). A iesit o intreaga harababura!
Dupa ce am comandat noile lentile am mai asteptat vreo doua zile si mi-am primit si eu intr-un final lentilele. Lentile care trebuia sa le pot purta si noaptea. Mda poate in visele mele. Normal ca m-am trezit dimineata cu dureri groaznice si a trebuit sa invat sa le scot si sa le pun la loc. Problema e ca mie tot imi cadeau singure. Le puneam pe ochi si in momentul in care clipeam cadeau. initial am crezut ca-s eu nebuna. Asta pana am ajuns la optica unde sa- chinuit o angajata sa mi le puna. Tot asa, aere de I'm smart you're not. Ei bine cucoana, fa-ti de cap, sa te vad. imi pune ea lentila, clipesc, cade. Omg, ce chestie nu? Ei bine, se pare ca ochii mei lacrimeaza foarte mult. Am niste canale lacrimale extrem de bune si in momentul in care imi pun lentila ochii se umezesc si o scot afara ca pe orice obiect strain. Asa ca sunt obligata sa stau cu pleapele cracanate si sa-mi misc ochii pana cred eu ca lentila s-a fixat.
Dar acum pot sa spun ca am invatat sa le scot si sa le pun. Tot nu-mi place, tot am probleme uneori dar o fac in aproximativ 5 minute. Asta daca pot sa ma calmez si sa nu mai clipesc ca o nebuna :))   

marți, 19 noiembrie 2013

A trip to the hospital - part I



This is soooo going to be a long story.....
Totul a inceput cu tata care s-a operat primul de deviatie de sept. Dupa multi ani in care mama s-a rugat de el s-o faca pentru ca nu-i mai suporta sforaitul s-a decis ca e timpul sa se opereze. Si totusi cred c-a facut-o mai mult pentru ca a descoperit ca deviatia de sept afecteaza inima. Oricum, cat a astat el in spital m-am dus sa-l vizitez. Doctorul care l-a operat e o veche cuostinta asa ca a decis sa ma ia si pe mine la control daca tot a fataiam p-acolo. Ma pune sa astept pentru ca avea o pacienta si la un moment dat ma trimite sa iau o fiola cu nu stiu ce medicament de la tata, pentru ca spitalul ramasese fara. Deja imi inghetase sangele in vene. Dude, nu-mi plac injectiile iar tu planuiesti  sa-mi faci una asa din prima? I'm sooo starting not to like you anymore. Din fericire era pentru pacienta lui. Pe mine ma ia si ma baga intr-un alt cabinet, m-aseaza pe scaun, aproape imi maltrateaza capul dupa care imi infige o ustensila de metal in nas si trage de nara cat sa am impresia ca vrea sa-mi smulga nasul. Ma simteam ca o bucata de plastelina torturata de un copil de 5 ani. Apoi vine concluzia :" Esti varza!" Er, what?! Huh? Vorbeai cu mine? Wtf?! Si continua: " Nu respiri deloc pe nara stanga." Mda, asta iti puteam spune si eu fara sa ma zgaltai atat. "Tu ai nevoie de doua operatii, una pentru deviatia de sept si una estetica." Come again? "Am avut paciente care refuzau sa iasa din casa pe motiv ca nu le placea nasul lor. Unii oameni sunt nebuni. Dar ma bucur ca tu esti echilibrata Totusi ai un nas prea masculin." Daaaa...nene daca omul se simtea bine inainte sa ajunga la tine, dupa ce pleaca chiar ca nu mai vrea sa iasa din casa. Iar eu nu-s echilibrata. I'm just a freak...
Ayway, nu m-a operat el pentru ca vroia sa-mi faca doua operatii si mama citise pe undeva pe net ca se pot face amandoua o data. Deci de ce sa  ma anestezieze de doua ori si sa-mi distruga sistemul nervos cand o poate face doar o data? El planuia de fapt sa-mi faca doua anestezii generale la o distanta de 3 luni una fata de alta. Si se mai credea si doctor.... Ne-am mai interesat noi pe la rude si am gasit un doctor care era dispus sa ma opereze doar ca vroia sa ma vada mai intai ca sa fie sigur ca poate.


4 octombrie

Ora 9 dimineata ajung la nenea doctorul la usa cu tata. Intru, ma aseaza si el pe scaun, se uita la nasul meu, care se decisese tocmai atunci sa fie desfundat, si ajunge la concluzia ca deviatia mea nu-i asa grava. Eu evident ca nu prea eram de acord cu el dar de, el doctor, eu pacient, el are dreptate, eu nu. Sure, sure dude, inca nu m-ai cunoscut pe mine. I'm always right... Ma intreaba daca-s sigura ca vreau sa ma operez, iar eu raspund un "daaa..." d-ala mai cu juma' de gura pentru ca sincera sa fiu nu eram disperata sa ma operez. "Ok, atunci te trimit sa-ti faci analizele." Whaaaat? "Acum? Dar am mancat..." (planul meu maret de a scapa de analize :))  ) "Ce-ai mancat?" " Paine cu salam?" " E bine, esti tanara"....Fufufu sunt tanara...But I don't wanna do them! Normal ca efectiv m-am tarat pana la analize. Ajunsa acolo m-asez pe scaun si incep sa ma ingrozesc cand o vad pe tanti asistenta cu doua fiole. "Doua fiole? Nu cred ca am atata sange..." "Ai, ai. Mult mai mult de atat." Mda, stiam asta, doar am dat bacul la bio dar doar nu era sa ratez sansa sa ma plang si sa enervez lumea :)) Si normal am si primit reactia: "Sper ca nu faci urat?" "Adica?" " Sa lesini..." " A, nu." (doar imi vine ameteala, dar nu-i nevoie ca tu sa stii. E mai amuzant cand lumea se panicheaza aiurea-n tramvai.) Ma strange de mana cu garoul, eu intorc capul pentru ca in viata mea nu m-am uitat la cum mi se ia sange, imi infige acul... deja imi venea sa o iau la fuga, dupa care desface garoul. Doar ca eu am o mare problema. Sangele meu nu prea curge decat cu forta, iar fara garou nu prea erau sanse sa umple fiolele repede. Prin urmare a inceput sa-mi maltrateze mana, strangand si frecand. Si tot ea era nemultumita :"Si eu care credeam ca-ti fac un bine dandu-ti jos garoul." Some people are just plain right stupid. Si ca o buna asistenta ce era aplica pe mine metoda tine pacientul de vorba ca sa nu lesine. Din nou, un lucru care la mine nu functioneaza. Mai bine ma lasi in lumea mea distrasa decat sa ma faci atenta. Si tot vorbea p-acolo de una singura iar eu nu-i raspundeam incat la un moment dat ma intreaba: "M-auzi?!"...liniste..."Hei!"..."Da, v-aud..." din nou ton de juma' de gura, ceva-n genul taci ca te bat. Dupa ce a terminat de umplut fiolele am mai stat un pic pe scaun apoi m-am intors la cabinetul doctorului. Mi-a dat trimiterile pentru radiologie si cardiologie si uite asa am pierdut eu toata ziua prin spital pe la cozi. Prima coada la radiologie sa-mi faca o radiografie la plamani. Intru intr-un final, ma pune tanti sa ma dezbrac ma aseaza in fata unui aparat dubios si astept. Zumzaie ala un pic apoi gata. Doar atat? Ciudat, dar daca tanti asa zice... ma trimite afara sa astept rezultatele. Stau eu ce stau, primesc analizele si ma car la cardiologie. Acolo, coada de un kilometru. Am asteptat cred ca vreo ora jumate. Intru inauntru, o alta mini-coada si in final urmez eu. "Ma dezbrac?" "A, nu nu-i nevoie." Nu stiu de ce dar la momentul respectiv eram tare pornita sa ma dezbrac.Termin cu electrocardiograma si ma trimite intr-o camera alaturat pentru ecografie. Din nou "Ma dezbrac?" De data asta stiam ca  trebuie sa ma dezbrac. In timp ce ma controla nenea doctorul urmeaza intrebarile, de ce ai venit aici, cine te opereaza, de ce... ca la interogatoriu. termin si cu cardiologia, ma intorc la domnul doctor cu toate analizele. Dupa care: "Du-te si vorbeste cu anestezistul." Whaaaat? Eu? Ce naiba?! Ma trimite la etajul 5 astept vreo cateva minute apoi apare o tipa care imi da niste chestionare sa le completez. Le completez eu, ma duc inapoi cu ele la ea si urmeaza alt set de intrebari:"Ai vreo alergie?" "Nu la medicamente. Doar la...aer. Dar m-am cam vindecat." "Alte operatii?" se uita in chestionar "A, da apendicita...". "Iei anticonceptionale?" "Nu si nici n-am luat". "Tii vreun regim?" pfff, I knew it! "Nu, nu tin" "Esti sigura?!" "......da, n-am tinut niciodata regim.......". Inteleg intrebarea si inteleg si insistentele dar tot mi se pare ciudat, nu-s chiar atat de slaba! "Ok, atunci astept rezultatele la analize si iti spun daca poti sau nu sa intri in operatie." Ma intorc eu la nea doctoru' care tocmai imi luase rezultatele de la fisier. Mi le da si am trimite la anestezist din nou. I le arat tipei si primesc unda verde penytru operatie. Puteam sa-i spun si eu de la inceput ca nu sufar de nimic dar de, sunt necesare analizele... Din nou la doctor si primesc data si ora. "Pe 22 octombrie la ora 7:30 dimineata te prezinti sus la 5 cu bagaje si ce ti-am prescris eu pe reteta."  Yai me, am de asteptat mult si bine.  

miercuri, 11 septembrie 2013

Latest news


The city is in chaos but not really my type of chaos. I mean yeah it's fun to watch but still the reasons why it all started are too plain stupid. A kid died bitten by a dog. The Rosia Montana project destroys the environment. Some Hungarian supporters made a mess in the center of the city. RATB (bus) and METROREX (subway) employees decided to go on a strike. The doctors as well. And I think that this covers it all. This is not damn funny! Why all the commotion when most of the problems can be very easily solved?

1. Kill those fucking dogs already! Really pissed now cuz' I just heard a fucking idiot on the news asking :"Would you kill a dog?" "Yeah, I would moron! What the hell do you want me to do? Wait for the dogs to eat me alive?". I really hate the society's thinking. So, you can kill a pig or a chicken but you can't kill a dor or a cat. You can kill a rat, a snake, a mouse, but not a fricking dog or cat! Do you actually listen to yourself? Pigs, chickens and cows die daily and no one complains. But nooo we can't kill cats or dogs because they are pets! Well I want a chicken as a pet, so now I suppose no one will dare to kill chickens because they are pets.Who the hell decided to make dogs pets? Huh? We did because we can't eat them. But, wait the Chinese eat them and I don't see some animal protection dudes going to China and suing them for doing such an "awful" thing. Get over it! They are animals. If their population gets out of control we do what we can to make it better.

2. Pff, just no. Stop that project. Not that I care much about the environment but still, if it has to be destroyed let us destroy it not some damn foreigners. Plus we don't get enough profit out of it so move your asses back home.

3.Oh the Hungarian supporters were funny. They actually managed to make me think of ways to kill them.I actually ended up thinking that we should put them and some rabid dogs in a room and let them kill themselves. I would pay to watch that. But well since I'm not some powerful magician or whatever... that's never going to happen. But that would solve 2 problems in one hit. Killing the dogs and revenge on the Hungarians. They deserve it. Transilvania is ours so they can go and fuck themselves. Not gonna happen dudes. Never ever. Also we don't like drunk destructive foreigners. Outsiders aren't allowed to make a mess. But we do.
Well, even if I wasn't able to kill them and no one actually hurt them (except themselves - alcoholic comas were pretty frequent) we still got them. They though that they are smart and during our national anthem they turned their backs to the court. So their national anthem wasn't played anymore. Next time think again before you act. And our supporters had boards with "1918" written on them ( referring to the Great union when we took Transilvania from Hungary ).

4. The strikes are pretty normal. Nothing new here.

miercuri, 28 august 2013

Impresii de la licenta


 
Ok so, am dat licenta, am luat licenta si ta daaaaa nu ma simt diferit. Sincera sa fiu ma asteptam la ceva mai mult dar... nimic. Realy disappointed... 
Oh,well...
Day 1.
18.06.2013
Engleza - Ceha
12:00
Facultatea de Matematica

Ma suna Andreea de seara sa ma anunte ca tre sa ne intalnim mai devreme ca sa dam bani de protocol. Stupize, stupize, bani de protocol si noi aflam in ultima clipa :| Cica trebuia sa stim asta si sa ne ocupam dinainte. No shit! Ok, ok ne vedem mai devreme, deci cam pe la 11:30.
A doua zi, trezirea pe la 7:30, mai citesc cate ceva asa in mare si pe la 10:30 ies din casa. Ajung la facultate, si in timp ce ma indreptam spre intrarea de la Matematica, vada asa cu coada ochiului o masina decapotabila, mica, joasa si extreeem de portocalie. God! Era oribila. Ridic privirea, Octav. Wtf! *blinking more* Da! Octav! Oh noes, ne prefacem ca nu-l cunoastem. Carry on. Ajung la mate, Andreea era deja in fata facultatii, eu incercam sa nu ma panichez deci inca ma intrebam ce cauta Octav pe la acolo. Intr-un final decidem sa mergem sus si sa vedem cine a mai ajuns. Ana si Ionela. Ne asezam toate pe jos si discutam posibilele subiecte si teoria de la engleza. Cat despre Elena, care trebuia sa stranga banii, nici urma de ea. Normal nu se streseaza ca de obicei. Si tot discutand noi, apare o tanti care ne anunta ca sala nostra e ocupata deja de unii care dau examen si tre sa cautam alta. Awww, si ce examen ar fi ala daca noi n-ar trebui sa cautam ca disperatii o sala? E un fel de ritual pe la noi la facultate. Ma rog, noroc ca secretariatul ne rezervase doua amfiteatre asa ca n-am cautat prea mult. Intr-un final apare si Elena sa-i dam banii si ajungem in sfarsit in sala. Partea draguta e ca ne-am putut aseza unde vrem noi si sala nu era prea spatioasa. Din pacate am intrat prea tarziu si singurele locuri ramase erau prin ultimele banci. Asa ca am ajuns sa stau in ultima banca, in coltul din stanga si Mihai si Flori in dreapta mea. O pozitie nu prea rea si totusi... Nu stiu de cand nu mai reparase cineva bancile dar scaunul se zgaltaia din toate incheieturile si la fiecare secunda aveam impresia ca o sa cad pe spate. N-ar fi fost cine stie ce cadere daca fix in spatele meu nu s-ar fi aflat o gaura. Bun ce era cu gaura aia? Pai sa zicem ca cai care au proiectat sala nu s-au gandit ca o sa ajunga un amfiteatru, asa ca toate geamurile au fost construite la acelasi nivel. Mai tarziu cand au construit amfiteatrul au trebuit sa lase spatii goale (gropi) petru a putea deschide geamurile si pentru a ajunge la calorifere. De aici si groapa din spatele meu. Ca sa deschizi geamul trebuia sa te cracanezi ca sa pui piciorul pe pervaz, sa ai un punct de spijin ca sa nu cazi in cap. Deci, pana acum avem o banca care se zgaltaie periculos de mult, o groapa in care incapeam cu totul si... asta nu e tot. Au lasat toate geamurile deschise si usa ca sa ne aerisim. Si ce m-am mai aerisit... Vantul batea destul de tare chiar si asa, iar eu stateam fix in fata geamului de unde rezulta niste foi de examen ce flutura in vant. La fiecare adiere eu trebuia sa ma tin de toate foile de pe banca. Si aveam vreo um...5. Doua foi cu subiectele si 3 ciorne. Ajunsese la un moment dat sa nu mai pot scrie pentru ca vantul batea asa tare incat chiar daca ma tineam eu de foaie tot o zbura si nu puteam sa mentin randul :)) Si nu in cele din urma, banca era lipicioasa de imi ramaneau pantalonii intepeniti in ea. Si camasa lu Mihai se lipea de spatar in ultimul hal. Am crezut ca n-o sa ne mai dezlipim de acolo.
Cat despre subiecte in sine, au fost acceptabile. Se putea si mai rau. Traducerea de toate zilele la engleza, niste exercitii de gramatica, vesnicele sinonime si cam atata. Iar la ceha, o traducere din ceha in romana si una din romana in ceha si un exercitiu de intelegere a textului.
Rezultate
Ceha - 6
 Engleza - 7.75



Day 2.
20.06.2013
Drept comunitar - Microeconomie
12:00
Facultatea de Matematica

De data asta nu ne-am mai dus mai devreme iar amfiteatrul a fost mai acceptabil. Am stat undeva pe mijloc cu Flori in dreapta si Ovidiu in stanga. Doar ca Ovidiu a dat la management iar eu si Flori la micro, dar dreptul a fost comun. Ce pot sa spun, s-a copiat pe rupte. Cu doar 2 supravegetori la ce se asteptau? Plus ca unul din ei era Ionita, pe care sa zicem ca o interesa mai mult sa luam note mari decat modul in care le luam. Asa ca s-a discutat destul de mult in timpul examenului. Socul a fost subiectele la microeconomie. Spre deosebire de examenul din anul 1 cand puteai sa iei totul logic acum a fost mai mult ceva filozofic. Nu stiu cum sa explic. Da, a fost examen cu variante dar intrebarile erau puse aiurea iar raspunsurile foarte vagi. Putea fi orice. La un moment dar chiar ne chinuiam sa intelegem o intrebare. Nimeni nu stia ce se cere. Dar ne-am descurcat noi. 

Rezultate
Drept - 8.40
Economie - 8.60 




Day 3.
26.06.2013
Prezentare lucrare - Glosar de termeni - Scheletul uman
Cabinetul de ceha 

A fost de departe cea mai mare pierdere de timp, energie, timp, neuroni, timp.
In primul rand ne-am rugat de Paliga vreo multe luni le rand sa ne spuna si noua in ce consta licenta. El cu capul in nori tot facea aluzii la cei de la filo. Dupa multe incercari intr-un final a bagat la cap ca noi avem un altfel de model de licenta.Dar asta tot nu ne-a ajutat prea mult. Asa ca am decis sa ne descurcam singuri. Ne-am dus la cei care dadeau licenta la engleza si i-am luat la intrebari. Am primit si un model de lucrare si uite asa am reusit si noi sa ne apucam de licenta.
Ce-i drept mi-a luat ceva pana sa gasesc un subiect care sa poata fi itegrat intr-un concept map. Toata treaba cu concept map-ul a fost cel mai mare cosmar al nostru. De-asta a trebuit sa-mi si schimb subiectul (initial alesesem fizizca nucleara). Apoi apuca-te sa cauti termenii. Cel mai stupid era ca nu gaseam contexte in romana. Cultura noastra generala duce lipsa de multe informatii. Nu ca in ceha m-as fi descurcat mai bine....
Anyway, ce-a mai mare problema a noastra era comisia de evaluare. Si asta pentru ca noi nu stiam cine va face parte din ea. Ce am inteles noi de la altii e ca si cativa profi de la alte limbi slave vor fi prezenti. Printre care si sperietoarea de la catedrea de rusa. Femeia aia are o reputatie extrem de proasta. Studentii ies plangand de la ea de la ore. Te face prost pe fata. Iti poate influenta notele date de alti profesori. Pe scurt ea taie, ea spanzura pe la slave. Si tot ea pica pe capete. Deci nu se intrevedea  un viitor prea stralucit. Si cum Andreea e pesimista cu gramada si terorizeaza oamenii cand e stresata ne-a facut capul praf.
Si uite asa am avut noi socul vietii noastre cand am intrat sa prezentam licenta. Am intrat in cabinet, a venit Paliga dupa care a trebuit s-o asteptam si pe profa Plictisescu...Ok, wait... Soapte, intrebari, wtf, doar ei doi? Am ramas stana de piatra. Tot stresul si toata chinuiala si ne alegem doar cu ei doi!? Nu stiam daca sa plang sau sa rad. Imi venea s-o strang de gat pe Andreea pentru ca se panicase degeaba dar eram absolut incantata ca or sa fie doar ei doi. Si dupa ce-am inceput sa si prezentam lucrarile am ajuns la concluzia ca mai bine stateam acasa. Adica, nici macar nu terminam de prezentat. Citeam o pagina si gata ajunge, urmatorul. A fost... ciudat rau.

Rezultatul
9.50

    

marți, 2 iulie 2013

Raaaaain!


 I mean, the FLOOOOOD! Yep, cam asa as putea descrie vremea de luna trecuta. Adica, really, aproape in fiecare seara cate o furtuna? Niiice. Apoi o saptamana seceta si inca o furtuna. O zi intreaga in care pur si simplu a turnat incontinuu. Iar eu a trebuit sa ma duc sa-mi i-au roba. Genial...Iar umbrela mea s-a decis ca are nevoie de gauri de aerisire invizibile si uite asa ma ploua pe mine prin umbrela... Just my luck.
Concluzia: Furtunile-s dragute atata timp cat stai in casa. Afara in ploaie, not so funny anymore. Dar tot geniale sunt. *-*


vineri, 31 mai 2013

Didi made my day



Azi, in timp ce se uita la tv, mama a nimerit pe un program de teleshopping. Si ironia sortii, era o reclama la un dispozitiv de alungat daunatorii (soareci, gandaci, tantari, etc.). Evident ca in secunda urmatoare i-am trimis mesaj lu Didi:

"Pest Reject-Gandacii pleaca singuri!!1!! Suna acu si comanda!1!!1 Si primesti 2."

And Didi's answer:
"Pleaca de la altii si vin la mn? Ce naiba e ala? Se ce 2 primesc, 2 gandaci in loc de 1?"

Da, normal ca tot ce-i trimisesem eu era afara din context si nu avea cum sa se prinda la ce ma refer. Doar ca atunci cand am citit mesajul am ras vreo 5 minute incontinuu de mi-au dat lacrimile. Mi-o si imaginam pe Didi ce mutra a facut cand a vazut mesajul. Iar partea cu " 2 gandaci in loc de unul" a fost geniala daca stai sa te gandesti ca eu ma refeream la un dispozitiv anti-gandaci iar prin capul meu trecea " 2 gandaci la pret de 1".
Aaaand as I'm writing this, I'm still grinning like an idiot.

PS: Populatie gandaci apartament Didi: 15.  


 

miercuri, 29 mai 2013

Wedding, much?


Hold it, not mine! Never! Well not now...Um, just forget it. 
E vorba de Andreea, verisoara mea, care a facut lucrurile invers. Intai copilul apoi nunta. Shocking! De fapt nu chiar asa de socant pentru cunoscuti ci doar pentru restul umanitatii. La 19 ani copilul, la 20 nunta. Great life, what can I say, such a bright future...Lucky girl! 
Revenind la oile nostre. Am plecat sambata dimineata toata familia, adica mama, tata, eu si bunica, la nunta. Am ajuns acolo, o gasesc pe Andreea in casa pregatindu-se. Mda, machiata piti si cu o rochie cu trei numere mai mici, de se revarsa totul p-afara. Am intrebat-o mai tarziu care-i faza cu rochia si mi-a spus ca asa a vrut-o Andrei (sotul). Wtf, dude o poarta ea nu tu! Normal ca avea niste bretelute vai mama lor si toata ziua/noaptea s-a tras de ele pentru ca i se lasa rochia si iesea tot...But it was sparkly so who cares!? No, realy, my eyes were hurting almost bleeding when she was standing in the sun. Avea atatea pietricele sclipicioase ca se vedea din avion. Dupa ce s-a imbracat au venit si restul de invitati si au inceput obiceiurile de nunta. God, a fost tragic. Absolut tot ce-au facut a fost pe fuga si arata penibil. Plus ca a tot trebuit sa ne plimbam incolo si-ncoace pe soseaua principala unde praful era cat se poate de la el acasa. Si de fiecare data cand trecea cate un dobitoc cu masina in goana mare ne baga tot praful pe gat. Pe langa asta drumul era pietrut, la modul ca aruncasera pietre pe toata suprafata de zici ca mergeai pe cuie. Norocul meu a fost ca mi-am luat balerinii de acasa ca altfel n-as fi putut sa merg nici doi metri. Drept dovada, Oana (sora Andreei) dupa ce a avut cateva tentative de scrantire a gleznelor s-a descaltat si-a mers desculta pana la biserica.
 La biserica, o alta dezamagire. Ciudat e ca doar eu nu ma puteam abtine sa nu rad... Preotul ducea lipsa de um, backgound voices? Adica, tipii aia care-l acompaniaza.(grr, mereu uit cum le zice)  Anyway, i-a inlocuit cu baiatul lui de,cred ca,12 ani. I felt so sorry for the poor kid. Chiar daca in sinea mea radeam de nu mai puteam. Unu, ii lipsea vocea. Doi, era total afon. Trei, cred ca avea si emotii. Patru, a incurcat cantecele, iar preotul a oprit slujba sa-i explice ca a facut o mare tampenie. It was so fucking funny. Intre timp Andreea s-a descaltat pentru ca evident si pantofii erau mici (de trebuiau sa se asorteze cu rochia). Apoi a urmat botezul unde nasa a reusit sa dea copilul cu capul de masa de a rasunat toata biserica. Ma asteptam sa iasa scandal dar cum a spus si preotul, din propria lui experienta, se mai intampla. Another shock! Ma intreb cati copii sunt dati cu capul de masa sau de caldare la biserica :))  Everyday I learn new stuff...Nici la biserica nu esti in siguranta.
Dupa toata aiureala de la biserica a urmat petrecerea de la camin. Un fiasco total. Cel putin pentru mine. Am fost asezata la masa tineretului. Mda, adica, masa ciumetilor din sat. Toata lumea vorbea de cine pe cine si cu cine mai inseala. Tot trimiteau mesaje si goleau sticlele de vin.Deci, nimic inteligent de discutat. Apoi au urmat aperitivele... Gasesc eu furculita, ma uit dupa cutit...total inexistent. Intreb in stanga si-n dreapta. Acelasi raspuns. Nu exista cutite. Ok, poate aperitivu' nu necesita cutite si le e lene sa le spele. Si uite asa a urmat dezastrul...a venit friptura. Si ghici ce?! Tot nu ne-a adus cutite. Holy fufu! I was...imi venea sa plec :)) Dar in final am mancat cu mana,ca la tara. Care-i problema? Ne integram. La masa unde stateau ai mei exista un briceag. Cineva inspirat carase un briceag drept breloc. Dar era genial de mic si se chinuiau destul de tare sa taie cu el.
Si acum urmeaza cea mai buna parte a serii. Daca nu v-a ingrozit lipsa de cutite atunci avem muzica de cea mai buna calitate! La inceputul petrecerii a fost ok. Adica, chestii normale de nunta, hore, muzica de petrecere, intr-un cuvant, acceptabil. Pe la jumatate insa, totul a degenerat in manele live. Iar cum sala nu avea o acustica prea grozava si volumul era un pic cam mult prea tare, am crezut ca o sa surzesc :|  Si ce mai tare parte e ca toata lumea era pe ringul de dans la nici 1 metru de boxe. Heck! Unii stateau langa boxe. Deci, de aici am tras concluzia ca eu iar aveam reactii exagerate. Asta pana m-am dus la masa la ai mei si am observat noul trend. Cum sa rezisti la un asemenea zgomot? Foarte usor, servetele indesate in urechi. Garantat suta la suta. Am crezut ca mor de ras. O masa intreaga de oameni cu servetele in urechi. Si eu care credeam ca eu exagerez. Yep, mai trebuie sa mai exersez partea asta. Intr-un final au inceput sa plece invitatii pentru ca nu mai rezistau. Si cei care au mai ramas s-au refugiat afara, inclusiv eu. Iar pe la trei m-am carat acasa pentru ca nu mai rezistam. Era prea frig si chiar nu ma mai interesa restul petrecerii.
Deci great wedding no?         

marți, 28 mai 2013

Invazia de gandaci


Poor, poor Didi...Saptamana asta a fost invadata de gandaci. Si ca orice locatar modern si civilizat a intrat in panica :)) Nu stim inca de unde vin noii ei locatari dar se pare ca se inmultesc intr-un ritm alert. Asa ca i-am indicat sa-si deschida o agentie de turism, sau poate un hotel. Macar asa beneficiaza de protectie anti-radiatii. Cum nu stii niciodata cand o sa aterizeze o bomba atomica in curtea din spate o colonie de gandaci ar fi chiar utila.
La ultimul recensamant facut (mesaje date de Didi) au fost inregistrati 12 gandaci dintre care doi morti deja. Ceilalti fiind asasinati de Didi si sora ei. R.I.P. Didi, tre sa le faci inmormantarea. Stii nu? Si poamna... Cred ca acum te viziteaza rudele celor decedati.

joi, 21 februarie 2013

Traseu' din nou


Cum am picat traseul prima data a trebuit sa-l dau din nou. Si din motive destul de evidente l-am picat si a doua oara. Ce pot spune sunt anti-talent si nimic mai mult. Atentia mea distributiva este cam zero si sunt distrasa mult prea repede. De ce am dat-o in bara si de data asta? Destul de simplu.
Data trecuta am dat ala Carol iar zona aia e mult prea aglomerata pentru mine, asa ca am decis ca acum sa-l dau la Bucurestii noi. Mda, toate bune si frumoasa doar ca trebuia sa fiu acolo la 7:30 si dureaza cam o ora cu masina sa ajungi acolo. Ha.Ha. M-am trezit pe la 6 fara un sfert am mancat niste cereale si m-am intalnit cu instructorul in fata scoii. Ajungem la destinatie, apar politistii si striga listele. Eram a treia de la coada. My luck again. Data trecuta tot cam asa am fost doar ca printr-o ironie a sortii am ajuns prima si la cat de panicata eram l-am picat cu brio fara sa-mi dau seama de ce. Oricum acum a trebuit sa-mi astept randul cam pana pe la 2 si ceva. Observasem inca de cand strigase listele ca examinatorul e cam ticnit (din nou my luck, doar se stie ) asa ca m-am decis sa nu-mi pese. Din pacate organismul meu nu prea se conformeaza indicatiilor date de creier. Iar atunci cand a trebuit sa fiu martor inima-mi batea in acelasi ritm cu ticait-ul semnalizarii/avariilor. Atat de stresata eram. Si indiferent ce mi-as fi impus psihic, fizic eram terminata. Nici macar l-a bac n-am fost in halu asta. De fapt la bac eram total nepasatoare pentru ca ma bazam doar pe mine. Pe cand la condusul masinii trebuie sa iei in calcul masina, pietonii, ceilalti conducatori pluuus indicatiile examinatorului, auto iar pentru mine asta insamna haos. Nu pot sa fac lucrurile in felul meu pentru ca nu e bine. Drept dovata mi s-a atras atentia ca pun frana prea brusc sau ca " De ce pun frana in panta?!" ( de d-aia nene de d-aia). Personal as intra si-n curba cu viteza dar trebuie sa fiu cat se poate de temperata. Sincera sa fiu m-as duce pe un circuit ca sa pot merge eu cat de repede pot ca sa vad cum e. Dar, e scump :)) Ma rog ce am reusit eu sa ma calmez dupa ce era sa dau peste niste pietoni. Si asta doar pentru ca ma uitam dupa masini si tramvai si semnele de circulatie. So, mergeam eu pe o strada cu sens unic, in fata era tramvaiul si o alta masina, urma o intersectie iar examinatorul nu mi-a transmis nimic. Asa ca m-am prins ca ceva ceva trebuia sa fie pe stalpi ca sa ma oblige. Vad eu un semn de "Obligatoriu la dreapta" doar ca in secunda urmatoare tramvaiul face stranga. Soc! Ok, calm, ma uit la masina din fata care da semnal dreapta. Aha deci tramvaiul face ce vrea iar masinile la dreapta. Din pacate in tot timpul asta cat imi calculam eu miscarile am rata semnul cu trecere de pietoni. Si ma trezesc ca in fata mea apar doi oameni. Franez brusc dar prea traziu pentru ca deja ajunsesem pe trecere. Damn!  Niciodata nu vad pietonii. Se uita examinatorul urat la mine ca ce nu vad trecerea?! Mda, asta e. Recunosc am cascat prea mult gura la ceva ce ar fi trebuit sa stiu :| Macar acum stiu ca trebuie sa fiu cat se poate de atenta la absolut tot.
Cat despre examiantor. Mustacios dude cam nesuferit si intepat. Dar m-am obisnuit cu oameni d-astia.
ROA - D-aia  -> special pentru el :))

vineri, 15 februarie 2013

Ne-a ratat asteroidul




Si tocmai cand speram si eu ca o sa fiu martora sfarsitului lumii, asteroidul ne-a ocolit ca de, i s-a facut mila... Dupa incidentul din Rusia unde un meteorit chiar a lovit pamantul (*mwuhahahaha*) se anunta o zi si mai frumoasa. Un asteroid cam cat un teren de fotbal trecea prin apropierea pamantului. Si uite cum lumea intra in panica iar eu astept cu nerabdare impactul. Care n-a fost sa fie :| Ha ha asteroid. Ha ha! Deci putem reveni la plictiseala de zi cu zi.
A trecut cel mai aproape de noi la 21:24 si n-a fost nici o cioara ratacita care as intre in el sa-i schimbe traiectoria. Hmmm pana in 2106 cand zic rusii ca va veni un alt asteroid peste noi o sa ajung fosila. Stupid >.>