Sarcastic spot

Sarcastic spot

joi, 28 noiembrie 2013

Lentile de contact - cosmarul vietii mele


Am aflat si eu dupa operatie, ca nu am voie sa port ochelari minim 2 luni. Domn' doctor la cat de dragut a fost a uitat sa mentioneze  ca eu nu am voie sa ii port cu toate ca de fiecare data cand m-a vazut ii purtam. Dar, de ce-l interesa pe el ca fara ei raman chioara?! Nope, not his business. Asa ca imediat ce-am scapat din spital m-am dus la o optica de pe langa Marriott . Le dau eu reteta imi aleg lentilele si astept. S-astept... s-astept... pana se enerveaza mama si-i suna. Si din nou astept... Cam o spatamana. Pana la urma au ajuns la concluzia ca nu au pe stoc in Romania respectivele lentile si probabil ar mai fi durat mult si bine pana le-ar fi primit asa ca au decis sa faca comanda la alta firma. Intre timp mi-au dat cateva lentile de unica folosinta (24 de ore). Nu suna chiar asa rau nu? Ei bine, lucrurile n-au fost chiar asa roz. In primul rand cand m-am dus sa-mi probeze lentilele nu aveau decat o singura lentila pentru dioptriile mele si deci nu mi-au pus decat la un ochi. Ceea ce era bulversant si mi-a dat cateva dureri de cap. Ca sa nu mai zic de chinul cu pusul lentilei. Mi-a pus-o doctorita dar i-a luat ceva pana sa reuseasca. Heh! Apoi a urmat scosul lentilei. Mda, nici asta n-a iesit prea bine. Tot chinuind-se sa o scoata a reusit s-o piarda. Adica a deplasat-o de pe iris si nu stia in ce diretie a luat-o. Asta dupa ce mi-a pus nu stiu ce picaturi care sa-mi anestezieze ochii. Pana la urma m-a pus la un aparat ca sa vada unde e. Intr-un final a scos-o si m-a trimis acasa. In al doilea rand am descoperit ca dioptriile erau prea mari. Cat am asteptat sa mi le trimita pe cele comandate mi-au dat cateva lentile gratis ca sa ma pot duce la doctor. Din pacate nu mi-a explicat nimeni cum sa le pun sau sa le scot. Si uite asa am stat eu cam aproximativ 2 ore sa-mi pun lentilele. Ca sa nu mai spun ca dupa ce le-am pus ma dureau ingrozitor de tare ochii. Pure torture... Era ciudat ca la distanta cand priveam pe geam vedeam perfect dar in casa ma luau durerile de cap. Anyway in ziua aia am luat-o pe Didi cu mine la doctor si-am pierdut cam toata ziua pana mi-am scos bandajul si firele de la nas. Cu ocazia asta am trecut si pe la oftalmologie unde am aflat ca una dintre lentile era pusa invers. Yai me! Dupa doua ore de chin am reusit s-o pun si invers. Cum am ajuns acasa le-am si scos. Asta a durat in jur de 1 ora. A doua zi am aflat ca aia de la optica au decis sa faca comanda la o alta firma de lentile pentru ca cei la care facusera comanda initial nu le aveau pe stoc in tara. Asa ca m-au chemat la ei sa dau o alta comanda. Ma duc eu acolo si, daca tot aveau si cabinet, le zic de problemele mele cu  actualele lentile. Dupa cateva intrebari mi se spune ca dioptriile sunt prea mari, adica sunt supracorectata. Oh...lucky me.... Imi dau alte lentile de proba care intr-adevar nu-mi dadeau dureri de cap. Cele initiale erau amandoua de -7 si erau atat de puternice incat nu puteam vedea sa citesc la calculator. Probabil m-as fi obisnuit cu ele daca nu ar fi fost problema calculatorului :)) Momentan port -6.50 la dreptul si -6 la stangul. Deci, la unul ma supracorectase cu 1, ceea ce forta ochiul extrem de tare. Plus ca, cu ocazia asta am descoperit ca lentilele de contact trebuie sa fie mai mici cu aproximativ o dioptrie fata de lentilele aeriene. Adica eu purtam -7 pe ochelari si acum mi-au dat -6.50. Oricum, cel vinovat de toate astea e nenea doctorul care a  uitat un mic amanunt: "Nu ai voie sa porti ochelari dupa operatie!". Hm, hm. Deci n-am putut sa-mi fac corect controlul oftalmologic, doctorita mi-a dat lentilele pe ghicite pentru ca m-am dus la ea a doua zi dupa operatie, iar ochii fiind solicitati din lipsa de ochelari au crescut in dioptrii ( trebuia sa port -8 :))) ). A iesit o intreaga harababura!
Dupa ce am comandat noile lentile am mai asteptat vreo doua zile si mi-am primit si eu intr-un final lentilele. Lentile care trebuia sa le pot purta si noaptea. Mda poate in visele mele. Normal ca m-am trezit dimineata cu dureri groaznice si a trebuit sa invat sa le scot si sa le pun la loc. Problema e ca mie tot imi cadeau singure. Le puneam pe ochi si in momentul in care clipeam cadeau. initial am crezut ca-s eu nebuna. Asta pana am ajuns la optica unde sa- chinuit o angajata sa mi le puna. Tot asa, aere de I'm smart you're not. Ei bine cucoana, fa-ti de cap, sa te vad. imi pune ea lentila, clipesc, cade. Omg, ce chestie nu? Ei bine, se pare ca ochii mei lacrimeaza foarte mult. Am niste canale lacrimale extrem de bune si in momentul in care imi pun lentila ochii se umezesc si o scot afara ca pe orice obiect strain. Asa ca sunt obligata sa stau cu pleapele cracanate si sa-mi misc ochii pana cred eu ca lentila s-a fixat.
Dar acum pot sa spun ca am invatat sa le scot si sa le pun. Tot nu-mi place, tot am probleme uneori dar o fac in aproximativ 5 minute. Asta daca pot sa ma calmez si sa nu mai clipesc ca o nebuna :))   

marți, 19 noiembrie 2013

A trip to the hospital - part I



This is soooo going to be a long story.....
Totul a inceput cu tata care s-a operat primul de deviatie de sept. Dupa multi ani in care mama s-a rugat de el s-o faca pentru ca nu-i mai suporta sforaitul s-a decis ca e timpul sa se opereze. Si totusi cred c-a facut-o mai mult pentru ca a descoperit ca deviatia de sept afecteaza inima. Oricum, cat a astat el in spital m-am dus sa-l vizitez. Doctorul care l-a operat e o veche cuostinta asa ca a decis sa ma ia si pe mine la control daca tot a fataiam p-acolo. Ma pune sa astept pentru ca avea o pacienta si la un moment dat ma trimite sa iau o fiola cu nu stiu ce medicament de la tata, pentru ca spitalul ramasese fara. Deja imi inghetase sangele in vene. Dude, nu-mi plac injectiile iar tu planuiesti  sa-mi faci una asa din prima? I'm sooo starting not to like you anymore. Din fericire era pentru pacienta lui. Pe mine ma ia si ma baga intr-un alt cabinet, m-aseaza pe scaun, aproape imi maltrateaza capul dupa care imi infige o ustensila de metal in nas si trage de nara cat sa am impresia ca vrea sa-mi smulga nasul. Ma simteam ca o bucata de plastelina torturata de un copil de 5 ani. Apoi vine concluzia :" Esti varza!" Er, what?! Huh? Vorbeai cu mine? Wtf?! Si continua: " Nu respiri deloc pe nara stanga." Mda, asta iti puteam spune si eu fara sa ma zgaltai atat. "Tu ai nevoie de doua operatii, una pentru deviatia de sept si una estetica." Come again? "Am avut paciente care refuzau sa iasa din casa pe motiv ca nu le placea nasul lor. Unii oameni sunt nebuni. Dar ma bucur ca tu esti echilibrata Totusi ai un nas prea masculin." Daaaa...nene daca omul se simtea bine inainte sa ajunga la tine, dupa ce pleaca chiar ca nu mai vrea sa iasa din casa. Iar eu nu-s echilibrata. I'm just a freak...
Ayway, nu m-a operat el pentru ca vroia sa-mi faca doua operatii si mama citise pe undeva pe net ca se pot face amandoua o data. Deci de ce sa  ma anestezieze de doua ori si sa-mi distruga sistemul nervos cand o poate face doar o data? El planuia de fapt sa-mi faca doua anestezii generale la o distanta de 3 luni una fata de alta. Si se mai credea si doctor.... Ne-am mai interesat noi pe la rude si am gasit un doctor care era dispus sa ma opereze doar ca vroia sa ma vada mai intai ca sa fie sigur ca poate.


4 octombrie

Ora 9 dimineata ajung la nenea doctorul la usa cu tata. Intru, ma aseaza si el pe scaun, se uita la nasul meu, care se decisese tocmai atunci sa fie desfundat, si ajunge la concluzia ca deviatia mea nu-i asa grava. Eu evident ca nu prea eram de acord cu el dar de, el doctor, eu pacient, el are dreptate, eu nu. Sure, sure dude, inca nu m-ai cunoscut pe mine. I'm always right... Ma intreaba daca-s sigura ca vreau sa ma operez, iar eu raspund un "daaa..." d-ala mai cu juma' de gura pentru ca sincera sa fiu nu eram disperata sa ma operez. "Ok, atunci te trimit sa-ti faci analizele." Whaaaat? "Acum? Dar am mancat..." (planul meu maret de a scapa de analize :))  ) "Ce-ai mancat?" " Paine cu salam?" " E bine, esti tanara"....Fufufu sunt tanara...But I don't wanna do them! Normal ca efectiv m-am tarat pana la analize. Ajunsa acolo m-asez pe scaun si incep sa ma ingrozesc cand o vad pe tanti asistenta cu doua fiole. "Doua fiole? Nu cred ca am atata sange..." "Ai, ai. Mult mai mult de atat." Mda, stiam asta, doar am dat bacul la bio dar doar nu era sa ratez sansa sa ma plang si sa enervez lumea :)) Si normal am si primit reactia: "Sper ca nu faci urat?" "Adica?" " Sa lesini..." " A, nu." (doar imi vine ameteala, dar nu-i nevoie ca tu sa stii. E mai amuzant cand lumea se panicheaza aiurea-n tramvai.) Ma strange de mana cu garoul, eu intorc capul pentru ca in viata mea nu m-am uitat la cum mi se ia sange, imi infige acul... deja imi venea sa o iau la fuga, dupa care desface garoul. Doar ca eu am o mare problema. Sangele meu nu prea curge decat cu forta, iar fara garou nu prea erau sanse sa umple fiolele repede. Prin urmare a inceput sa-mi maltrateze mana, strangand si frecand. Si tot ea era nemultumita :"Si eu care credeam ca-ti fac un bine dandu-ti jos garoul." Some people are just plain right stupid. Si ca o buna asistenta ce era aplica pe mine metoda tine pacientul de vorba ca sa nu lesine. Din nou, un lucru care la mine nu functioneaza. Mai bine ma lasi in lumea mea distrasa decat sa ma faci atenta. Si tot vorbea p-acolo de una singura iar eu nu-i raspundeam incat la un moment dat ma intreaba: "M-auzi?!"...liniste..."Hei!"..."Da, v-aud..." din nou ton de juma' de gura, ceva-n genul taci ca te bat. Dupa ce a terminat de umplut fiolele am mai stat un pic pe scaun apoi m-am intors la cabinetul doctorului. Mi-a dat trimiterile pentru radiologie si cardiologie si uite asa am pierdut eu toata ziua prin spital pe la cozi. Prima coada la radiologie sa-mi faca o radiografie la plamani. Intru intr-un final, ma pune tanti sa ma dezbrac ma aseaza in fata unui aparat dubios si astept. Zumzaie ala un pic apoi gata. Doar atat? Ciudat, dar daca tanti asa zice... ma trimite afara sa astept rezultatele. Stau eu ce stau, primesc analizele si ma car la cardiologie. Acolo, coada de un kilometru. Am asteptat cred ca vreo ora jumate. Intru inauntru, o alta mini-coada si in final urmez eu. "Ma dezbrac?" "A, nu nu-i nevoie." Nu stiu de ce dar la momentul respectiv eram tare pornita sa ma dezbrac.Termin cu electrocardiograma si ma trimite intr-o camera alaturat pentru ecografie. Din nou "Ma dezbrac?" De data asta stiam ca  trebuie sa ma dezbrac. In timp ce ma controla nenea doctorul urmeaza intrebarile, de ce ai venit aici, cine te opereaza, de ce... ca la interogatoriu. termin si cu cardiologia, ma intorc la domnul doctor cu toate analizele. Dupa care: "Du-te si vorbeste cu anestezistul." Whaaaat? Eu? Ce naiba?! Ma trimite la etajul 5 astept vreo cateva minute apoi apare o tipa care imi da niste chestionare sa le completez. Le completez eu, ma duc inapoi cu ele la ea si urmeaza alt set de intrebari:"Ai vreo alergie?" "Nu la medicamente. Doar la...aer. Dar m-am cam vindecat." "Alte operatii?" se uita in chestionar "A, da apendicita...". "Iei anticonceptionale?" "Nu si nici n-am luat". "Tii vreun regim?" pfff, I knew it! "Nu, nu tin" "Esti sigura?!" "......da, n-am tinut niciodata regim.......". Inteleg intrebarea si inteleg si insistentele dar tot mi se pare ciudat, nu-s chiar atat de slaba! "Ok, atunci astept rezultatele la analize si iti spun daca poti sau nu sa intri in operatie." Ma intorc eu la nea doctoru' care tocmai imi luase rezultatele de la fisier. Mi le da si am trimite la anestezist din nou. I le arat tipei si primesc unda verde penytru operatie. Puteam sa-i spun si eu de la inceput ca nu sufar de nimic dar de, sunt necesare analizele... Din nou la doctor si primesc data si ora. "Pe 22 octombrie la ora 7:30 dimineata te prezinti sus la 5 cu bagaje si ce ti-am prescris eu pe reteta."  Yai me, am de asteptat mult si bine.