Hold it, not mine! Never! Well not now...Um, just forget it.
E vorba de Andreea, verisoara mea, care a facut lucrurile invers. Intai copilul apoi nunta. Shocking! De fapt nu chiar asa de socant pentru cunoscuti ci doar pentru restul umanitatii. La 19 ani copilul, la 20 nunta. Great life, what can I say, such a bright future...Lucky girl!
Revenind la oile nostre. Am plecat sambata dimineata toata familia, adica mama, tata, eu si bunica, la nunta. Am ajuns acolo, o gasesc pe Andreea in casa pregatindu-se. Mda, machiata piti si cu o rochie cu trei numere mai mici, de se revarsa totul p-afara. Am intrebat-o mai tarziu care-i faza cu rochia si mi-a spus ca asa a vrut-o Andrei (sotul). Wtf, dude o poarta ea nu tu! Normal ca avea niste bretelute vai mama lor si toata ziua/noaptea s-a tras de ele pentru ca i se lasa rochia si iesea tot...But it was sparkly so who cares!? No, realy, my eyes were hurting almost bleeding when she was standing in the sun. Avea atatea pietricele sclipicioase ca se vedea din avion. Dupa ce s-a imbracat au venit si restul de invitati si au inceput obiceiurile de nunta. God, a fost tragic. Absolut tot ce-au facut a fost pe fuga si arata penibil. Plus ca a tot trebuit sa ne plimbam incolo si-ncoace pe soseaua principala unde praful era cat se poate de la el acasa. Si de fiecare data cand trecea cate un dobitoc cu masina in goana mare ne baga tot praful pe gat. Pe langa asta drumul era pietrut, la modul ca aruncasera pietre pe toata suprafata de zici ca mergeai pe cuie. Norocul meu a fost ca mi-am luat balerinii de acasa ca altfel n-as fi putut sa merg nici doi metri. Drept dovada, Oana (sora Andreei) dupa ce a avut cateva tentative de scrantire a gleznelor s-a descaltat si-a mers desculta pana la biserica.
La biserica, o alta dezamagire. Ciudat e ca doar eu nu ma puteam abtine sa nu rad... Preotul ducea lipsa de um, backgound voices? Adica, tipii aia care-l acompaniaza.(grr, mereu uit cum le zice) Anyway, i-a inlocuit cu baiatul lui de,cred ca,12 ani. I felt so sorry for the poor kid. Chiar daca in sinea mea radeam de nu mai puteam. Unu, ii lipsea vocea. Doi, era total afon. Trei, cred ca avea si emotii. Patru, a incurcat cantecele, iar preotul a oprit slujba sa-i explice ca a facut o mare tampenie. It was so fucking funny. Intre timp Andreea s-a descaltat pentru ca evident si pantofii erau mici (de trebuiau sa se asorteze cu rochia). Apoi a urmat botezul unde nasa a reusit sa dea copilul cu capul de masa de a rasunat toata biserica. Ma asteptam sa iasa scandal dar cum a spus si preotul, din propria lui experienta, se mai intampla. Another shock! Ma intreb cati copii sunt dati cu capul de masa sau de caldare la biserica :)) Everyday I learn new stuff...Nici la biserica nu esti in siguranta.
Dupa toata aiureala de la biserica a urmat petrecerea de la camin. Un fiasco total. Cel putin pentru mine. Am fost asezata la masa tineretului. Mda, adica, masa ciumetilor din sat. Toata lumea vorbea de cine pe cine si cu cine mai inseala. Tot trimiteau mesaje si goleau sticlele de vin.Deci, nimic inteligent de discutat. Apoi au urmat aperitivele... Gasesc eu furculita, ma uit dupa cutit...total inexistent. Intreb in stanga si-n dreapta. Acelasi raspuns. Nu exista cutite. Ok, poate aperitivu' nu necesita cutite si le e lene sa le spele. Si uite asa a urmat dezastrul...a venit friptura. Si ghici ce?! Tot nu ne-a adus cutite. Holy fufu! I was...imi venea sa plec :)) Dar in final am mancat cu mana,ca la tara. Care-i problema? Ne integram. La masa unde stateau ai mei exista un briceag. Cineva inspirat carase un briceag drept breloc. Dar era genial de mic si se chinuiau destul de tare sa taie cu el.
Si acum urmeaza cea mai buna parte a serii. Daca nu v-a ingrozit lipsa de cutite atunci avem muzica de cea mai buna calitate! La inceputul petrecerii a fost ok. Adica, chestii normale de nunta, hore, muzica de petrecere, intr-un cuvant, acceptabil. Pe la jumatate insa, totul a degenerat in manele live. Iar cum sala nu avea o acustica prea grozava si volumul era un pic cam mult prea tare, am crezut ca o sa surzesc :| Si ce mai tare parte e ca toata lumea era pe ringul de dans la nici 1 metru de boxe. Heck! Unii stateau langa boxe. Deci, de aici am tras concluzia ca eu iar aveam reactii exagerate. Asta pana m-am dus la masa la ai mei si am observat noul trend. Cum sa rezisti la un asemenea zgomot? Foarte usor, servetele indesate in urechi. Garantat suta la suta. Am crezut ca mor de ras. O masa intreaga de oameni cu servetele in urechi. Si eu care credeam ca eu exagerez. Yep, mai trebuie sa mai exersez partea asta. Intr-un final au inceput sa plece invitatii pentru ca nu mai rezistau. Si cei care au mai ramas s-au refugiat afara, inclusiv eu. Iar pe la trei m-am carat acasa pentru ca nu mai rezistam. Era prea frig si chiar nu ma mai interesa restul petrecerii.
Deci great wedding no?
