Ironia sortii

Azi dimineata la metrou nu stiu cum m-am apucat sa-i povestesc Anei despre fobiile mele din copilarie.Si ca un copil anormal ce sunt mi-era frica de cele mai stupide lucruri.In primul rand eram ingrozita de fotografi,din cauza asta am foarte putine poze cu mine,cand eram mica iar in pozele ale putine zici ca mai am putin si o i-au la fuga.
Odata tin minte ca din cauza mea nici varu' n-a vrut sa faca poza.Totusi intr-un final am facut-o pentru ca probabil mancam bataie,sau chiar am mancat,erm..habar n-am,nu mai tin minte.
In al doilea rand eram terifiata de papusile care arata ca niste oameni reali.Si asta numai din cauza ca am vazut filmul "Chucky".Presupun ca toata lumea stie papusa aia nebuna care prinde viata si omoara oameni.Ea reprezinta singurul si unicul motiv ptr care urasc papusile de portelan si nu numai.Nu am nimic cu cele de jucarie atata timp cat nu par reale. Si da,"fobia" asta o am si in prezent.
Si acum revenind la ziua de azi.Ajunsa la scoala ii zic lu' Elena "La multi ani " ca doar e ziua ei si-mi vad de treaba mea.Intre timp colegii s-au gandit sa-i luam un cadou.Strangem banii si se duc ei prin Obor ca aveam ora libera ca sa-l ia.Intorsi in clasa,scoate Elena cadoul din punga si ce sa vezi:oroare,crima,tragedie:o papusa mica ce semana izbitor de mult cu una reala.Eu ramasesem intepenita ,Ana si Raluca radeau de numai puteau si restu pareau foarte incantati de cadou.Chiar nu-i inteleg,papusa aia arata ca un criminal in serie,cum puteau sa zica ca e draguta.Plus ca a naibii mai zicea si "I love you".Mda si din partea mea I hate you too...
Deci aveti grija despre ce discutati ca s-ar putea sa va treziti cu asa ceva.

PS:Oh da si Ana daca ne aduci asa ceva aruncam cu ea dupa tine!